Irina Burnaia, prima femeie care a traversat în zbor Carpații

Irina Burnaia (1909 – 1997), avocată și aviatoare româncă, a devenit cunoscută mai ales pentru faptul că a fost a treia femeie din România pilot licențiat, la 27 octombrie 1933, și prima femeie care a traversat Munții Carpați pilotând un avion. O femeie frumoasă, nu doar o cutezantă, soție, amantă și iubită, un om care și-a trăit viața după dorințele mărețe pe care i le-a dictat inima.

În anii 1930, Irina Burnaia a fost inspirată de visul pe care avea să-l transforme realitate în timpul unei călătorii cu avionul la Constanța, în interes de serviciu, în acel moment hotărând că va deveni, la un moment dat, pilot. Chiar dacă la acea vreme existau puține oportunități pentru femei să învețe să zboare, Irina Burnaia a decis să-și urmeze visul negreșit, începând astfel să ia lecții de zbor la Școala ARPA din București, devenind una dintre primele femei piloți din România și deschizând drumul pentru alte femei care își doreau să urmeze o carieră în aviație. În calitate de pilot, Burnaia a efectuat mai multe raiduri, printre care București – Ankara – Bagdad – București (în 1938) și București – Varșovia – Berlin – Amsterdam – Londra (în 1939).

• Rebecca Lee Crumpler, prima femeie de culoare medic. „Cu siguranță, dacă femeile nu pun întrebări medicilor,…
• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…

Ziua de astӑzi prezintӑ un caracter eroic: primesc botezul aerului. Cine zboarӑ pentru prima datӑ, pӑşeşte întotdeauna spre carlinga avionului cu sufletul încӑrcat de emoţia unui presentiment dramatic. Te copleşeşte peste mӑsurӑ teama unui accident, pe care-l socoţi de neînlӑturat. (…) Oh, e minunat sӑ zbori! Dar mai minunatӑ trebuie sӑ fie senzaţia pentru zburӑtorul care, în pasul vijelios al elicei, brӑzdeazӑ tumbe prin aer, se rostogoleşte ca delfinii prin aer, picӑ cu viteza bolidului sau se avântӑ în sus cu cea a sӑgeţii. (note din cartea ei, Aripile mele).

Pe numele real Irina Cioc, aceasta s-a născut în 1909 la Ciurari, Săceni, în județul Teleorman (a decedat în 1997, la Geneva, în Elveția), numele de Burnaia luându-l după apa curgătoare care trece pe lângă satul ei natal din Câmpia Burnazului. Irina Burnaia a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din București, după absolvire profesând în cadrul baroului Ilfov.

În 1933, după ce a obținut licența de pilot civil, Burnaia și-a înregistrat avionul cu codul YR-INA. Patru ani mai târziu, în 1937, a obținut și un certificat de pilot acrobat și a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu însemne de pace (în timpul celui de-Al doilea Război Mondial fiind decorată și cu Ordinul cu însemne de război).

Călătoria Irinei Burnaia spre visul ei măreț de a deveni pionieră în pilotajul românesc a început la 2 august 1933, odată cu zborul pe care-l efectua de la București la Constanța, avionul în care se afla fiind pilotat de Petre Ivanovici (4 septembrie 1898 , Băilești, Dolj, România – d. 1 februarie 1936, Cornereva, Caraș-Severin, România, unul dintre cei mai cunoscuți aviatori români din perioada interbelică). Impresionată de călătorie, Irina Burnaia și-a dorit să-l cunoască pe Ivanovici, rugându-l să o „ia sub aripa lui de profesionist” și să-i devină instructor de zbor. Ivanovici a acceptat ideea, Burnaia ajungând mai apoi să ia lecții de pilotaj sub îndrumarea lui, în cadrul Școalii de aviație Mircea Cantacuzino patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației.

Irina Burnaia a obținut brevetul de pilot nr. 3, la 27.10.1933, fiind, la 24 de ani, a treia aviatoare brevetată în România, după Elena Stoenescu Caragiani și Ioana Cantacuzino.

Alături de Petre Ivanovici, Irina Burnaia a participat în cadrul raidului românesc organizat în Africa, în 1933, în același an traversând în zbor și Carpații Orientali, deasupra Văii Prahovei, avându-l pe fratele ei ca pasager, cu această ocazie devenind prima femeie care efectuează o traversare cu avionul a Carpaților. Zborul ei deasupra Carpaților a fost sponsorizat de statul roman, iar avionul pe care l-a pilotat era o aeronavă IAR 22, construită la Brașov.

La 3 ianuarie 1935, Irina Burnaia a pornit într-o aventură aeriană care i-a schimbat viața, însoțită fiind de Petre Ivanovici, pilotul care a învățat-o să zboare, cei doi urmând traseul București – Cape Town și retur, la bordul unui biplan Junkers W34 pe care l-au numit Regina Maria. Junkers W34 era o aeronavă fiabilă și robustă, care își dovedise deja valoarea în diverse zboruri pe distanțe lungi în acea perioadă. Cu o pregătire și o planificare adecvate, Irina și Petre au pornit în aventura lor spre Africa. Traseul i-a purtat peste mai multe țări europene, precum Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Germania, Franța și Spania, ajungând chiar și în Maroc, înainte de a traversa Strâmtoarea Gibraltar în Africa. Zborul transcontinental a parcurs aproximativ 7.000 de kilometri, fiind o performanță impresionantă pentru acea vreme. Expediția a durat circa două săptămâni și a necesitat o navigație atentă și o planificare meticuloasă din cauza distanțelor mari implicate.

În 1936, Burnaia a intrat în istorie devenind prima femeie care a traversat în zbor solo Oceanul Atlantic de la est la vest, iar în 1937 a obtinut certificatul de pilot acrobat, devenind astfel prima femeie pilot acrobat din România.

Povestea de viață a Irinei Burnaia, această pionieră și temerară a aviaței române, a fost descrisă în detaliu în cartea autobiografică Aripile mele, publicată în 1937. În 1944, Irina Burnaia a condus escadrila Crucea Albă, cunoscută sub numele de Escadrila Bugurulu, iar în 1948, după instaurarea regimului comunist în România, Irina Burnaia s-a mutat la Geneva, unde a rămas până la moartea sa, în 1997. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică pentru Pace.

Despre Irina Burnaia s-a mai scris că în timpul conflagrației a fost amanta guvernatorului Transnistriei, Gheorghe Alexianu, beneficiind din partea acestuia de favoruri excepționale și tratamente preferențiale.

Presa a dezvăluit, după studierea dosarelor ei secrete, că Burnaia purta gradul de colonel, era director al Aviației Civile Comerciale din Transnistria, câștigând 17.000 de lei pe lună, o primă de 10.000 de lei, plus o mașină care-i fusese pusă la dispoziție și care era condusă de șoferul Ciubotaru.

Irina Burnaia a fost căsătorită pentru scurt timp cu omul de afaceri Grigore Stoenescu, la rândul lui pasionat de aviație, în același timp fiind și amanta lui Gheorghe Alexianu, doctor în drept, conferențiar universitar și guvernator al Transnistriei în perioada 19 august 1941–1944 care, vrăjit de-a dreptul de frumoasa femeie avocat și pilot, a dispus schimbarea numelui țigărilor produse în fabrica de tutun de la Odesa în Irina Burnaia. Stoenescu, după ce a aflat de aventurile celebrei sale soții, a divorțat de aceasta.

(Gheorghe Alexianu, în timpul mandatului său de guvernator al Transnistriei, din 1941 până în 1944, a fost acuzat că a supervizat numeroase atrocități împotriva evreilor și a altor civili din regiune. Acestea au inclus împușcări în masă, deportări în lagăre de concentrare, muncă forțată și alte forme de persecuție. După război, Alexianu a fost arestat și trimis în judecată pentru rolul avut în aceste crime. Tribunalul Poporului din București l-a găsit vinovat de crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității, condamnându-l la moarte prin împușcare. În ciuda apelurilor depuse, prin care se încerca anularea sau comutarea sentinței, condamnarea și pedeapsa cu moartea a lui Gheorghe Alexianu au fost menținute. A fost executat la 1 iunie 1946.)

Aveturile amoroase ale Irinei Burnaia au luat având, precum avioanele în zbor pe care le pilota. În 1942, Burnaia l-a cunoscut pe comandorul Traian Udriski, aghiotant regal din 1942, omul care l-a învățat pe regele Mihai să piloteze avioane. Pentru că Irina Burnaia era deja persecutată de guvernul comunist, acesta a adăpostit-o în palatul regal, la scurt timp cuplul devenind părinții unui băiețel – Radu Șerban, o săptămână după frumosul eveniment din viața lor, odată cu intrarea trupelor sovietice în România și forțarea, la 30 decembrie 1947, a regelui Mihai de către comuniști să abdice, Traian Udriski, Irina și fiul lor au părăsit țara la bordul unui avion Beechcraft C18S, proprietatea regelui Mihai, avion pe care excelența sa Mihai I îl cumpărase de la englezi cu suma de 25.000 de dolari.

În 1950, Irina Burnaia a fost condamnată în absență de comuniști la douăzeci de ani de muncă silnică, zece ani de degradare civică, la confiscarea tuturor bunurilor, încercându-se, de asemenea, să-i fie anulată identitatea și memoria. Motivul care a stat la baza acestei sentințe severe fiind acuzația că împreună cu soțul ei ar fi transportat bunuri sovietice din Transnistria pe calea aerului. Fugind din România, unde era vânată de agenții de informații români, Irina s-a stabilit mai întâi la Teheran și apoi s-a mutat la Beirut. În Beirut, atât ea, cât și soțul ei și-au găsit un loc de muncă ca piloți pe rutele de pelerinaj spre Mecca. În ultimii ani de viață, Irina a reușit să se întoarcă în Europa. Din nefericire, a murit la Geneva, Elveția, în 1997, după ce își pierduse fiul cu paisprezece ani înainte, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei hemoragii cerebrale.

Surse:

https://aviatie-mircea-cantacuzino.ro/en/irina-burnaia/

https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Irina_Burnaia

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mae Jemison, prima femeie afro-americană care a ajuns în spațiu

Jane Campion, prima femeie regizoare care a primit Palme d’Or la Cannes

Niloofar Rahmani, prima femeie pilot a Forțelor Aeriene Afgane

Harriet Quimby, prima femeie care a traversat în zbor Canalul Mânecii